un
drum, lung, la capatul caruia e o mica cabana cu un cos mare din care ies
rotocoale de fum. Inauntru e cald. podeaua e acoperita cu blanuri de animale
mari, cea mai mare blana fiind in fata semineului. Un semineu mare, in care arde
un foc puternic. Inauntru miroase a(hmm) scortisoara, poate de la vinul care era
pe foc si fierbea. O farfurie mare, ce statea pe o masa mica langa foc, era
doldsora de prajituri si bomboabe. Cabana aceea era un mic refugiu in padure. U
refugiu al ei.
Desigur, ea nu stia ca
acea cabana era a ei.
O descoperise abea in
acea seara, cand a iesit din casa sa se plimbe prin curtea din spate. De aceea
fu prea mult surprinsa cand deschise usa si toate acele arome o
invaluira.
Era Infrigurata. Intra
cu grija, iar fulgii de pe par incepeau sa se topeasca, picurand pe
jos.
Isi dadu jos cojocul
gros si il atarna in cuierul din dreapta ei. Apoi cu grija isi dadu jos cizmele
imblanite si le aseza sub haina. Apoi cerceta cu atentie camera, singura camera
de altfel, in care se afla.
Se plimba atenta
examinand fiecare coltisor, pana cand ochii ii
cazura pe o foaie galbena de pe masuta
pe ea era un scris
ordonat, si frumos asezat in pagina. O ridica si citi:
"Sunt momente, in care lumea de afara e prea multa pentru tine. In care nu mai suproti. Ma gandeam ca, poate ai nevoie de un loc in care sa uiti de lume, si sa te ai doar pe tine. Ei bine, aici este acel loc. Numai al tau. Carapacea ta.Bucura-te de ea.Semnat, nu. nu ma voi semna."
