O noapte...buna.

Salut. Te stiu. Astazi tarziu.

" Hai sa mergem asta seara undeva. sa nu mai stam in aceleasi locuri.
Hai.
Mergem in Capitala. Sigur e una din TAverne deschise.
Hai."

Aleg sa scriu fara dicaritice asta seara. E urat. Mai ales ca de obicei scriu cu diacritice....in fine
Am plecat catre Capitala. Am ajuns la primul dintre hanuri. nici nu se putea mai bine. atmosfera perfecta, oamenii multi si fericiti. Taverna se numea Patratul. Nu stiu cand ai ajuns tu acolo...
M-ai vazut, bucuroasa. M-ai salutat zambitoare, te-ai bucurat - sper - sa ma vezi. La fel si eu. Te-am pupat pe frunte. Asa fac eu. Imi place sa fac asta. Sa pup. Se stabileste o legatura aparte intre noi. am schimbat doua vorbe. era aglomerat, eu vroiam sa ies la aer putin. ne-am zambit, cu o promisiune nespusa de revedere. Nu stiu exact, sau refuz sa imi amintesc anumite chestii.

Am plecat din taverna aceea. se aglomera tare, era cald. Am plecat catre alta taverna, lasand trasura langa Patrat. Taverna a doua se numea Subsol. Am intrat si acolo.




Atmosfera, caldura, oameni, muzica, papuci calcati in picioare.
Tu imi starui in minte. Stii care e problema? Ah...Urasc asta.(nici nu stiu daca vei vedea asta). Desi chipul tau imi este la fel de cunoscut ca soarele dimineata cand ma trezesc, nu iti mai stiu numele. Te rog nu ma ura prea tare. Te stiu! totul inafara de acel cuvant pe care lumea din jjur il foloseste ca sa te cheme.

Am plecat din nou. De data asta, din nou spre Patrat, pentru a lua trasura catre Provincia Mare. Am ajuns acolo, unde era trasura, langa Patrat, iar eu am intrat putin, pana inhama birjarul caii. Te-am vazut din nou, fix inainte sa plec, am uract impreuna scarile dupa ce m-ai apucat de coaste usor. Am mai schimbat cateva vorbe calde inainte ca eu sa plec...

pe drum, spuneam incontinuu "Hai inapoi!!" e bine totusi sa fiii multumit de cat a fost. iar eu sunt mai mult decat ,multumit. Dar eu as mai fi vrut sa mai stau de vorba cu tine putin.. Sa incerc sa iti aflu numele.

Dar seara, noaptea asta a durat exact atat cat a trebuit.

Multumesc...

Altă seară, alte rânduri.

Tocmai am şters jumătate de pagină de scris, asta după ce am ascultat Emptiness Unobstructed de la Nevermore. Melodia care îmi sună acum în urechi e tot de la Nevermore. prin cap mi se învârt atât de multe idei, gănduri, persoane, ea, plecări, începuturi, sfârşituri. Nu ştiu de care să mă agăţ. chiar nu ştiu. mai şi uit să scriu cu literă mare.(Nevermore - The blue marble and the new soul). Mă gândesc că urmează un nou început; facultatea. Plec de acasă. Mă gândesc că această plecare nu mă lasă să îmi duc la îndeplinire planurile pe care le am...

Aarion...Linişteşte-ţi inima. Nu risipi argint.

a trecut ceva timp de când nu am mai scris. Am găsit acum ceva timp; pe 21@aug.13 un jurnal. am fost să arunc gunoiul la tomberoane şi când am ajuns acolo, prin jurul tomberoanelor erau multe hârtii împrăştiate. hârtii de tot felul, toate cu acelaşi scris pe ele. după ce am aruncat sacul greu, privirea mi-a fost atrasă de un caiet, fără coperţi, cu hârtia îngălbenită de vreme. părea gol. Scavangerul din mine a prins viaţă - Cum să las un caiet gol să se risipească? - şi l-am luat, l-am băgat în rucsac, şi mi-am văzut de drum. Ajuns la destinaţie, am scos caietul şi l-am deschis. ceea ce am găsit acolo a fost total neaşteptat. Era un jurnal. Un jurnal al unei fete. Jurnalul data din vara anului 1995. Pe ea o chema Adela şi era studentă la Arad. Jurnalul mi-a relevat o fată, care rămăsese fără un loc de locuit din cauză că părinţii ei au ales dintr-o dată să nu îi mai dea bani de facultate, al cărei iubit o trata ca pe un gunoi, un anume Sorin din Tecuci(cu toate astea, ea tot ţinea la el), a cărei prieteni au lăsat-o baltă atunci când a avut nevoie de ei. Fata asta, nu scria ca orice fată copleşită de griji, cu propoziţii simple. Din potrivă. Scria detaliat, corect, cu o mulţime de imagini. Colorat.! Nu ştiu ce m-a făcut să ador acele pagini. Puţine câte au fost, le-am adorat! Parcă o cunoşteam pe ea. E greu de descris ce a trezit în mine citirea acelei frânturi de istorie personală..

Dintr-o dată mă blochez. Mă uit la ceas. ai de capu meu! e târziu. Încă vreo câteva rânduri.

***

Degeaba. Nu pot să le forţez. deşi uneori îmi doresc să pot să forţez puţin. Să mai scot ceva... Nu numai la scris. Ea. La ea te referi nu? Aşa mult mi-ar plăcea ca ţi viaţa să fie ca o pagină scrisă. Dar nu e...