Examen.

Ca un fel de tribut adus tezelor si examenelor si masteratelor si doctoratelor din lumea intreaga!

Concerto

         17.oct.2010

            Locul e mic.Plin. Se aude zumzetul acela al bunei dispoziţii. Într-o parte a sălii, lumea stă, se bucură de o bere, o ţigară şi prieteni. În cealalta parte a sălii se află ''Sculele trupei'' şi  chiar trupa. Fac teste de sunet. Mulţimea nu le dă atenţie prea multă. Testele de sunet au devenit ceva obişnuit atât în viaţa trupei, cât şi în viaţa mulţimii.
   Trupa termină de testat.
             Se retrag şi ei în mulţime să se bucure de o bere, două înainte să cânte.
             Mulţimea se măreşte incetişor, iar majotritatea deja încep să umple spaţiul din mijlocul sălii. Aproape că simţi încordarea mulţimii, parcă poţi să o guşti.
            Cineva urcă pe scenă. Extaz. Cineva din public urla "COAIE!!". Cel de pe scenă se uită în direcţia aia şi zâmbeşte. Mulţimea vibrează. Se umple cu energie. Se pregăteşte.
            "AU! "P***A MEA!" Un prieten se întoarce şi mă întreabă: "Ce-i mă?" Mă călcase cinvea pe picior rău de tot. M-a rupt de la vibraţia mulţimii. Îmi verific piciorul, şi apoi îmi ridic privirea spre scena care, între timp s-a mai umplut puţin. Ceilalţi membrii ai trupei au apărut şi ei pe scenă. Vibraţia mulţimii creşte simţitor.
             Dintr-o dată, nu chiar pe nesimţite, trupa explodează; şi cu ea toată mulţimea. Mişcare. Salt. Cântare. Urlet. Dans. Pogo. COAIE! Bere, Ţigară. POGO! POGO! Înlănţuire, Vibraţie. Undă. AU!
             "În PULA MEA! AU! Baga-mi-aş picioarele! AU!"
             "Ce-i mă? Eşti bine?"
             "Da, stai liniştit. M-a lovit unu la picior. Supravieţuiesc eu :)"
Vibraţie. Sunet. Bere. Muzică. Urlet. POGO. Voce. Extaz. Final. Bis.

Final.

"Deci eşti foarte tare. Ai un calm bolnăvicios când cănţi la chitară. Minunat: Serios."

*râset uşor stânjenit şi uimit* "Mersi. :)"

Budă. Tricou ud. Drum. Maşină. Bani. Acasă.

E atăt de nasol când orice iese mult prea târziu. Fie că e plăcinta nu prea bine faăcută şi uitată în cuptor, fie că e articolu pentru ziar... Dar măcar a ieşit. 

Şmî & dă flaiz

Ar fi trebuit totusi sa incep cu inceputu. Dar daca tot i-am desenat... Enjoy.

Se schimbă. Şi ce?

Simt că trebuie să explic de ce schimbări. În general nu prea dau explicaţii. Sau dau? Simţeam nevoia unei schimbări. Vreau să îmi găuresc şi eu o ureche, să îmi pun o imagine pe pile cu niste ace care se mişcă repde, să am părul verde:)). Nu. Glumesc. Totuşi(idee noua boule! alineat),
Totuşi, am simţit nevoia de o mică schimbare. Vreau să scriu tot ce îmi iese pe gură. Mintea me e plină de chestii pe care vreau să le ştiţi şi voi. De ce nu? Nu sunt aşa de zgârcit. Mai ales că, poate chiar scriu frumos(modestule). Prea mult timp i-am ţinut pentru mine pe Grå dräkt, pe Şmâ şi muculiţele mele si pe toţi cei pe care mintea mea genială şi bolnavă i-a copt.

   
Schimbarea e pentru mimoza mea aia puternică, cea care m-a învăţat ce e o schimbare.

Ce ma?

Cred că e cazul să mă trag pe nas.
Cum ar fi? 
Ce mă?
Cum ar fi sa te tragi singur pe nas? Imaginează-ţi. Te-ai droga cu tine. Adică...
Ce mă?
Îţi dai seama cu-m te-ai simţii? Frate! Ai fi în tine. Te-ai simţi genial. Te-ai cunoaşte pe tine. Ai fi într-o...transă egocentrică. Imaginează-ţi numai. Ai duce egocentria la un nou nivel. Plin de tine.
Ce mă?
Plin de mine. Aşa mi-aş zice. Vreau să simt că îmi învârt capul. Că îi produc halucinaţii.
Să intru în creierul meu, să mă plimb printre sinapsele mele. Să îmi alerg prin vene (:D). Fiecare nerv să fie saturat de mine. Fiecare bucăţică să urle de mine! Să-mi ies prin toţi porii! EU! Mine! 
Ce mă?
Ce? Ce s-a întâmplat? Hă?...WoW. Ce senzaţii. Pentru puţin am fost pe ŞuŞ frate. Am fost eu.
Ce mă?


                                                   "Vreau să am gura plină de tine."

!.,?

         .
          ?!
!... ?
         !!      ,        !!        ,      ,     !?....
  !!     ,       !      ,     !!!?         ,        !!!!!!!
........
........
........
........
...........................
........................................
....................................................
............................................................
         ,        ....
  ...
      .        ,     !!!
!!....!!!
?!....
..............
. :)

Concerto(Pt.2: Culture ref.)

Cultura!
Ieri am auzit pe cineva spunând, că poezia, că arta lirică nu primesc atenţia cuvenită. Poate că e aşa. Multe arte frumoase stau ascunse de ochii mulţimilor. Unele mor din cauza asta. Dar(mereu trebuie să existe un dar).
Tot ieri, am fost la un concert; nu conteaza al cui, nici locul. Contează ce s-a cântat acolo. Trebuie să menţionez că, acest concert a fost un concert de metale(\m/), iar trupa în discutie, este o trupă de death/trash metal Românesc(:X). Ca o paranteză, muzica, cel puţin mie, mi-a indus o transă fantastică.
Într-un anumit moment, solistul anunţă următoarea melodie. Nu ştiu cine mai ştia melodia, dar eu eram în extaz. Nu ştiam trupa. Tocmai ce auzisem de ea. Melodia se numea ,, Cântăreţii bolnavi", cu textul scris de... Lucian Blaga. Eu eram în culmea extazului. Ştiam poezia pe de rost. Imi ziceam că, nu arta e cea care nu primeşte atenţie ci, cei care o promovează. Prin muzică putem promova poezie. Prin poezie putem promova muzică. Prin artă putem promova artă.

Ora

E cald. Afară e soare, iar ea stă în bancă ascultând plictisită zumzetul vocii profesoarei combinat cu cel generat de restul clasei.
Nu e banca ei. Au fost mutaţi în ora aia pentru nu ştiu ce clasă care voia să folosească laboratorul, respectiv clasa ei. Are un caiet deschis în faşa ei. Şi scrie.

,,voiam să-ţi mai transcriu şi eu, da n-am găsit rându, ala că m-am lăsat de meserie
   dreadfull - cumplit, groaznic(zmzetul profesoarei o determină să mai scrie şi ea câteceva în caiet. Caietul e al lui)

Minutele trec, soarele luminează plăcut clasa, iar atmosfera caldă o duc pe ea, departe.

''Mă tot gândeam... ce ne tot certăm atâta... poate e de la vreme? sau sunt eu prea stresată cu atâtea pe cap... Sau eşti tu răcit... sau suntem amândoi ciudaţi''

Ceva o rupe din reveria ei.Ceva scurt si  pătrunzător. Poate profesoara... Poate colegii. Ora continuă.

''field of nursing = domeniul asistenţei medicale
 In the field of nursing
 rate survival = un fel de survivre
 poor health
 sanitary practices
 military hospital
 wounded soldier = soldat rănit
 public funds
 in recognition for = drept recunoştinţă pentru
 to be in print = a fi sub tipar''

La un moment dat, se rupe din nou de rutina orei. Parco vocea tărăgănată a profei o plictiseşte mai mult decât şirurile de cuvinte de pe tablă. Visează. Apoi, ia creionul ca să mai scrie, pierdută în visare.

''Mi-e somn... foarte somn.''

Spre sfărşitul orei, mai scrie două cuvinte.

''Stormy weather''