Albastru

Pământul se cutremura în jurul lui. Cu bubuituri asurzitoare, rămăşiţele ritualului cădeau din cer: bucăţi de pământ, stropi uriaşi de apă, aer şi foc. El era căzut în genunchi în mijlocul cercului. respira greoi. În spatele lui, Eel şi Eea priveau înmărmuriţi dezastrul. Numai Siraya păşi încet către el, evitând bucăţile ce cădeau. Când ajunse lângă el, îngenunche, îi puse mâna pe umăr şi îi vorbi:
- Uită-te la mine! Uită-te la mine băiete!
Acesta îşi ridcă ochii însângeraţi din pământ şi îl privi pe bătrânul de lângă el.
- Deschide ochii larg Aarion. Lasă-mă să îi văd.
Îl privi adânc în ochi şi oftă.
- Ai ochii verzi. Foarte verzi. te-a părăsit...apa. Ţi-a fugit din ochi limpezimea apei. Sunt...verzi.
Aarion nu zise nimic. Începu să plângă.
- Ştiu! Izbucni el. AM PIERDUT-O!
-Până nu îţi vei redobândi conexiunea cu apa nu vei pute asă pleci de pe tărâm. Vei rămâne aici. Numai Cei 4 ştiu cât îţi va lua. Mergi În ţinutul apei. recâştigă apa. Reîntregeşte-te.

Nu ne vom reîntâlni ca înainte până ce ochii mei nu vor fi din nou albaştrii. Din nou albaştrii...