Viaţa, clişeic, este un drum. Nu ne-am săturat să trăim cu acest clişeu? Viaţa e un drum.
Este. E un drum plin cu toate cotiturile şi hopurile şi toate obstacolele posibile! E un clişeu dar este adevărul. Şi mergem pe drumul ăsta de când ne naştem. mai întâi de-a buşilea, lunând pe mâini tot drumul şi gustând-ul, api ne ridicăm în două picioare, dar mai cădem din când în când, lumăm din nou drum pe mâini şi îl examinăm. Şi mergem. Doamne cât mergem! Şi cât mai cădem! Şi ne lovim, sângerăm, plângem. Şi mergem!
Numai că se întâmplă ceva la un moment dat. Noi mergem de ceva vreme. Şi ne obişnuim cu drumul şi cu felul în care se desfăşoară în faţa noastră. Învăţăm cum să mergem pe el pentru a ne fi bine. Avem şi ajutoare în faţa noastră. Şi, ca orice fiinţă care se obişnuieşte cu ceva, trăim cu iluzia că acest drum ma fi aşa la nesfârşit. cam 18 - 19 ani durează acest drum, deşi pentru unii mai puţin, pentru alţii mai mult.
Ceea ce îl face să se termine nu este moartea cum cred unii. e mult mai interesant de atât. Mergem. Şi la un momentdat, drumul se termină. Ajungem la marginea unei imense prăpăstii. Suntem deasupra norilor şi primim în ceea ce pare un hău. Sub nori, zărim o altă lume, cu alte drumrui. Vedem unul care se află exact la baza prăpastiei noastre.Acela este drumul nostru. Continuarea acestuia mai degrabă. Privim în jur. Vedem alte prăpăstii şi alţi oameni ca noi care stau şi privesc în jos la hăul şţi lumea de sub el. unii privesc acesastă prăpastie cu încredere, siguranţă, alţii cu frică, alţii cu nedumerire. Ştim cu toţii cp trebuie să sărim. Trebuie.Acela ne este drumul în continuare. Însă privind din vârful drumului nostru sigur de până acum, vedem că ceea ce ne aşteaptă nu este deloc cum a fost cel de până acum. Obstacole mai mari, provocări mai grele, riscuri mai mari de asumat. REsponsabilităţi. Şi ne temem, mai mult sau mai puţin. Trebuie să sărim. Ştim că această cădere nu va durea. Nu fizic cel puţin. Dar, dacă ştim că nu vom păţii nimic, de ce ne temem?
Drumul din faţa noastră este nou. Este greu. Nu ne mai testează. VRemea testelor a trecut de mult. Acum punem în aplicare ce am învăţast pe drumul până la prăpastie. Deci, voi toţi cei care staţi ca mine, cu picioarele la buza prăastiei. Sărim? ne aşteaptă ceva nou acolo jos. Haideţi.
