Trupa termină de testat.
Se retrag şi ei în mulţime să se bucure de o bere, două înainte să cânte.
Mulţimea se măreşte incetişor, iar majotritatea deja încep să umple spaţiul din mijlocul sălii. Aproape că simţi încordarea mulţimii, parcă poţi să o guşti.
Cineva urcă pe scenă. Extaz. Cineva din public urla "COAIE!!". Cel de pe scenă se uită în direcţia aia şi zâmbeşte. Mulţimea vibrează. Se umple cu energie. Se pregăteşte.
"AU! "P***A MEA!" Un prieten se întoarce şi mă întreabă: "Ce-i mă?" Mă călcase cinvea pe picior rău de tot. M-a rupt de la vibraţia mulţimii. Îmi verific piciorul, şi apoi îmi ridic privirea spre scena care, între timp s-a mai umplut puţin. Ceilalţi membrii ai trupei au apărut şi ei pe scenă. Vibraţia mulţimii creşte simţitor.
Dintr-o dată, nu chiar pe nesimţite, trupa explodează; şi cu ea toată mulţimea. Mişcare. Salt. Cântare. Urlet. Dans. Pogo. COAIE! Bere, Ţigară. POGO! POGO! Înlănţuire, Vibraţie. Undă. AU!
"În PULA MEA! AU! Baga-mi-aş picioarele! AU!"
"Ce-i mă? Eşti bine?"
"Da, stai liniştit. M-a lovit unu la picior. Supravieţuiesc eu :)"
Vibraţie. Sunet. Bere. Muzică. Urlet. POGO. Voce. Extaz. Final. Bis.
Final.
"Deci eşti foarte tare. Ai un calm bolnăvicios când cănţi la chitară. Minunat: Serios."
*râset uşor stânjenit şi uimit* "Mersi. :)"
Budă. Tricou ud. Drum. Maşină. Bani. Acasă.
E atăt de nasol când orice iese mult prea târziu. Fie că e plăcinta nu prea bine faăcută şi uitată în cuptor, fie că e articolu pentru ziar... Dar măcar a ieşit.
