-Nu am dat niciodată atenţie vremii. i-am răspuns eu sec. Am uitat ce înseamnă să te bucuri de zăpadă, sau de soare, ploaie, orice. Nu am avut timp niciodată pentru aşa ceva.. am terminat eu lăsând un suspin să îmi scape printre buze. Am închis ochii pentru o clipă şi în momentul următor am simţit o mână fierbinte cuprinzându-mi obrazul drept. Deschizând ochii am văzut-o pe ea stând în faţa mea zâmbind. Am vrut să deschid gura să vorbesc, dar degetul ei, şi mai fierbinte decât mâna îmi acoperii buzele.
-Şşşş. Bucură-te acum cu mine. Hai! mă luă de mână şi mă trase după ea. Hai lasă pentru o clipă coasa aia şi vion după mine. Uită de tot inafară de mine, de locul ăsta şi de momentul ăsta.
-Anya... Nu pot... Nu pot să rămân aici cu tine. Tu eşti fericită, eu nu... Nu vreau să îţi răpesc fericirea.
- Sunt mai fericită dacă te ştiu pe tine aici. Dar nu o să te forţez să rămâi aici cu mine. Iţi voi spune doar: aici te vei întoarce. La mine.
