E un lucru ciudat noaptea. Transformă tot. Străzile parcă sunt dezertate. Parcă mă plimb printr-un oraş fantomă. Singura alinare şi ceea ce îmi aratră că oameni încă mai există în jurul meu, sunt ocazionalele maşini care trec pe lângă mine în viteză, gonind către o destinaţie necunoscută.
Noaptea te lasă să vezi totul diferit. Ai timp să gândeşti, să priveşti, să meditezi. M-am uitat la stele acum pe drum. Puzderie! Doamne! era plin de ele. Şi în liniştea de pe străzi, parcă le auzeam pulsaţia, lumina. Aerul era rece, tare, puternic. Pace. Aerul stelele, intunericul. PACE!
