Fiecare om de pe lumea asta, e o lumină. O lumină care străluceşte puternic. Dar fiecare lumină are şi o umbră. Fiecare om este înconjurat de întuneric. e ceva natural. Toate luminile trebuie să strălucească, să nu se abată de la strălucire. Nimic nu are voie să le facă să slăbească, să pâlpâie sau să se stingă. Nimic.
În întunericul ce înconjoară fiecare luminiţă, există două feluri de fiinţe. Cele care caută să stingă luminile şi gardienii luminilor. Noi. Acolo ne aflăm noi. În întuneric, stăm ascunşi, tăcuţi. Astfel, nevăzuţi, neauziţi, păzim luminile. Ne asigurăm că nimic nu le abate de la strălucire. Ne mişcăm printre lumini şi eliminăm pe cei ce le ameninţă.
Dacă o lumină pâlpâie, plecăm la vânătoare, şi nu cedăm până ce lumina nu străluceşte din nou.
Dacă faci lumina să pâlpâie, vom veni. Nu ne vei vedea, nu ne vei auzi. Vom veni şi vei fi eliminat. Apoi lumina va străluci din nou.
