Azi, m-am decis să port fustă. M-am decis să mă îmbrac în acest simbol al femininului, în încearea de a cuprinde eternul feminin. Ce am simţit? AH!
LIBERTATE! În momentul în care materialul mi-a atins picioarele m-a cuprins o liniste. Într-un fel, mă simţeam liniştit şi ferit.
Nu ştiu la ce mă aştep să se fi întâmplat. Să am brusc o revelaţie despre femeie? Să îmi apară brusc toate răspunsurile. Da. cred că la asta mă aşteptam. CE dobitoc sunt... Nu am aflat nimic. Nu am aflat ce din tine mă face să te iubesc, nu am aflat ce te face să te schimbi ca valurile mării. Şi nici nu cred k s-ar fi întîmplat. De ce? Pentru că, doar îmbrăcînd o fustă nu o să aflu nimic, la fel cum luînd o sabie în mînă nu mă face cunoscător în arta războiului. Tu eştii şi vei rămîne un mister, pe care, ca să încep măcar să-l înteleg, trebuie să port multe fuste, sutiene şi altă îmbrăcăminte de a ta. Dar. Mi-a plăcut cu fustă? Ei bine, aş mai face-o odată.
