Lumea noastră. arde. Arde din temelii. Iar noi, noi nu reălizam.
E amuzant. Luând o foaie de carton, scriind ceva cu markerul pe ea, lipind-o pe un băţ si defilând cu ea pe străzi, avem senzatia că ne pasă. Ipocrizie! A-ţi păsa de flăcările ce devorează lumea nu inseamnă doar să defilezi ca o paiaţă alături de alte paiaţe. Toţi ardem. Deci pentru a scăpa de flăcările ce devoreaza atât carnea cât si sufletele omenirii, trebuie mai întâi să sintgem flăcările ce ne devorează pe noi.
Iar mai apoi, când flăcările se vor fi stins, no vom şti care au fost adevăraţii salvatori. Pentru că este în firea omului să îşi însuşească ceea ce nu îi aparţine. Pe câte braţe se vor vedea cu adevărat arsurile flăcărilor, în timp ce acele braţe smulgeau vieţi nevinovate din flăcări? Câţi vor putea răspunde cu capul sus la întreabrea: Ce ai făcut tu în timp ce lumea ardea?.
