Examen.

Ca un fel de tribut adus tezelor si examenelor si masteratelor si doctoratelor din lumea intreaga!

Concerto

         17.oct.2010

            Locul e mic.Plin. Se aude zumzetul acela al bunei dispoziţii. Într-o parte a sălii, lumea stă, se bucură de o bere, o ţigară şi prieteni. În cealalta parte a sălii se află ''Sculele trupei'' şi  chiar trupa. Fac teste de sunet. Mulţimea nu le dă atenţie prea multă. Testele de sunet au devenit ceva obişnuit atât în viaţa trupei, cât şi în viaţa mulţimii.
   Trupa termină de testat.
             Se retrag şi ei în mulţime să se bucure de o bere, două înainte să cânte.
             Mulţimea se măreşte incetişor, iar majotritatea deja încep să umple spaţiul din mijlocul sălii. Aproape că simţi încordarea mulţimii, parcă poţi să o guşti.
            Cineva urcă pe scenă. Extaz. Cineva din public urla "COAIE!!". Cel de pe scenă se uită în direcţia aia şi zâmbeşte. Mulţimea vibrează. Se umple cu energie. Se pregăteşte.
            "AU! "P***A MEA!" Un prieten se întoarce şi mă întreabă: "Ce-i mă?" Mă călcase cinvea pe picior rău de tot. M-a rupt de la vibraţia mulţimii. Îmi verific piciorul, şi apoi îmi ridic privirea spre scena care, între timp s-a mai umplut puţin. Ceilalţi membrii ai trupei au apărut şi ei pe scenă. Vibraţia mulţimii creşte simţitor.
             Dintr-o dată, nu chiar pe nesimţite, trupa explodează; şi cu ea toată mulţimea. Mişcare. Salt. Cântare. Urlet. Dans. Pogo. COAIE! Bere, Ţigară. POGO! POGO! Înlănţuire, Vibraţie. Undă. AU!
             "În PULA MEA! AU! Baga-mi-aş picioarele! AU!"
             "Ce-i mă? Eşti bine?"
             "Da, stai liniştit. M-a lovit unu la picior. Supravieţuiesc eu :)"
Vibraţie. Sunet. Bere. Muzică. Urlet. POGO. Voce. Extaz. Final. Bis.

Final.

"Deci eşti foarte tare. Ai un calm bolnăvicios când cănţi la chitară. Minunat: Serios."

*râset uşor stânjenit şi uimit* "Mersi. :)"

Budă. Tricou ud. Drum. Maşină. Bani. Acasă.

E atăt de nasol când orice iese mult prea târziu. Fie că e plăcinta nu prea bine faăcută şi uitată în cuptor, fie că e articolu pentru ziar... Dar măcar a ieşit. 

Şmî & dă flaiz

Ar fi trebuit totusi sa incep cu inceputu. Dar daca tot i-am desenat... Enjoy.

Se schimbă. Şi ce?

Simt că trebuie să explic de ce schimbări. În general nu prea dau explicaţii. Sau dau? Simţeam nevoia unei schimbări. Vreau să îmi găuresc şi eu o ureche, să îmi pun o imagine pe pile cu niste ace care se mişcă repde, să am părul verde:)). Nu. Glumesc. Totuşi(idee noua boule! alineat),
Totuşi, am simţit nevoia de o mică schimbare. Vreau să scriu tot ce îmi iese pe gură. Mintea me e plină de chestii pe care vreau să le ştiţi şi voi. De ce nu? Nu sunt aşa de zgârcit. Mai ales că, poate chiar scriu frumos(modestule). Prea mult timp i-am ţinut pentru mine pe Grå dräkt, pe Şmâ şi muculiţele mele si pe toţi cei pe care mintea mea genială şi bolnavă i-a copt.

   
Schimbarea e pentru mimoza mea aia puternică, cea care m-a învăţat ce e o schimbare.