As the world was burning...

Lumea noastră. arde. Arde din temelii. Iar noi, noi nu reălizam.
E amuzant. Luând o foaie de carton, scriind ceva cu markerul pe ea, lipind-o pe un băţ si defilând cu ea pe străzi, avem senzatia că ne pasă. Ipocrizie! A-ţi păsa de flăcările ce devorează lumea nu inseamnă doar să defilezi ca o paiaţă alături de alte paiaţe. Toţi ardem. Deci pentru a scăpa de flăcările ce devoreaza atât carnea cât si sufletele omenirii, trebuie mai întâi să sintgem flăcările ce ne devorează pe noi.
Iar mai apoi, când flăcările se vor fi stins, no vom şti care au fost adevăraţii salvatori. Pentru că este în firea omului să îşi însuşească ceea ce nu îi aparţine. Pe câte braţe se vor vedea cu adevărat arsurile flăcărilor, în timp ce acele braţe smulgeau vieţi nevinovate din flăcări? Câţi vor putea răspunde cu capul sus la întreabrea: Ce ai făcut tu în timp ce lumea ardea?.

San rais.

Iubesc dimineţile. Iubesc să mă trezesc, să văd soarele pe cerr şi chiar şi pe faţa mea. Iubesc să mă ridic din pat, cu părul răvăşit ca după o noapte albă şi să mă scarpin leneş după ceafă. Iubesc să imi dau seama că pantalonii cu care am dormit s-au sucit pe mine, sau chiar au căzut şi m-au lăsat gol in faţa geamului. Iubesc să deschid geamul şi să mă uit la natură şi la lume cum se trezesc. Iubesc să ies din cameră cu ochii inceţoşaţi, să îmi caut şlapii, iar apoi, agale, să merg la baie. Din oglindă mă priveşte Constantin, care este primul care îmi urează "Bună dimineaţa", dar şi primul care râde de mine findcă sunt şifonat. Iubesc să intru in duş, să dau drumul la apă, şi să realizez, abea după ce am pus duşul pe mine, că apa este încă rece. Iubesc să ies din duş, precum Adonis şi să las picăturile să se prelingă pe mine până jos. Iubesc să nu ştiu cu ce să mă îmbrac.
Iubesc dimineţile. Nu există un mod mai bun de a începe o zi, decât cu o dimineaţă frumoasă.
                          
                                                                                           "Bună dimineaţa Soare!"